Parvoviroza este o boală foarte gravă, adeseori mortală, produsă de unul dintre virușii familiei Parvoviridae. Este deosebit de rezistent, fiind capabil să supraviețuiască în mediu la temperaturi extrem de scăzute, până la 6 luni.
Virusul parvovirozei canine nu este periculos pentru om, nici pentru feline, deoarece fiecare din aceste specii are propria formă de virus.
Virusul pătrunde în organism în urma contactului cu fecale contaminate, prin hrana contaminată, și mai puțin prin contact direct.
Odată ajuns în organism, atacă limfonodulii, măduva hematogenă, distrugând celulele albe, și apoi, prin sânge, ajunge în intestinul subțire. Aici distruge celulele mucoasei intestinale, astfel încât bacteriile care se dezvoltă în mod normal în intestin ajung în sânge. Procesele normale de absorbție intestinală nu se mai produc, și așa se ajunge la deshidratare severă.
Parvoviroza atacă deci în două moduri: prin toxine eliberate de bacterii și prin deshidratare violentă (diaree cu urme de sânge și mucus, vomă).
Cei mai predispuși la această boală sunt puii (2-6 luni) și adolescenții, datorită insuficienței dezvoltări a sistemului lor imunitar. Puii primesc anticorpii prin laptele matern, însă acești anticorpi nu sunt suficienți pentru lupta împotrivă unei eventuale infecții.
Se recomandă vaccinarea preventivă. Atenție, însă-există o perioadă în care puii sunt extrem de vulnerabili. Se știe că vaccinul conține viruși atenuați, modificați sau morți. Dacă în sânge mai sunt anticorpi prezenți, ucid virușii ca și cum ar fi infecție, urmând un interval când nu există suficienți anticorpi să lupte cu o infecție, dar nici să lase să acționeze vaccinul. După această perioadă, vaccinul este eficient și puiul este imunizat.
Vaccinarea se face la fiecare 2 – 4 săptămâni până la 16 săptămâni, vârsta puiului.
Semnele bolii apar la 5-6 zile după ce animalul a fost expus și se manifestă prin anemie, inapetență, oboseală, vomă, diaree, deshidratare. Febră nu este un simptom specific.
Tratamentul este complex, incluzând antibiotice (tetracicline, cefalosporine), pentru prevenirea infecțiilor bacteriene secundare, antidiareice, aport intravenos de lichide, glucoză,potasiu, datorită deshidratării la care este supus organismul.
Foarte important este ca tratamentul să fie efectuat într-o clinică de specialitate, sub supravegherea unui medic.
